Despre cheltuielile pentru deplasări oficiale

Nu voi utiliza nume în această postare, pentru că nu vreau să continui personalizarea acestui subiect. Discutând despre o persoană, distragem atenția de la problema principală. Iar problema este că informația de interes public se dosește intenționat.

Inițiativele CPR nu sunt ”atacuri la demnitarii ce nu ne plac”.

Ele sunt eforturi de promovare a valorilor în care credem și pentru care am decis să fondăm această organizație. Una dintre aceste valori este transparența instituțiilor și accesul la informație. Pentru asta o să continuăm să luptăm și o să continuăm să cerem. Nu este un rol pe care mi l-am asumat odată cu fondarea CPR. Așa eram și în guvern, și înainte de guvern.

Noi am făcut un anunț clar – nu dăm nici o calificare cât de justificate sunt aceste cheltuieli. Problema pe care am atacat-o este faptul că această informație se vrea ascunsă. Noi doar am publicat-o. Cum a reflectat presa infograficele noastre nu este sub controlul nostru și așa e normal.

Faptul că informația asta a fost dosită este motivul adevărat din care infograficele s-au răspândit viral, nu cheltuielile per se (dacă acestea ar fi disponibile public, nu ar fi existat un interes atât de mare).

Am fost acuzați de ”manipulare”. Să iei niște cifre și să le reprezinți grafic nu este manipulare. Cifrele au fost oferite de Parlament.

Am fost acuzați că manipulăm suprapunând anii 2015 și 2016. Am arătat anii 2015-2016 pentru că aceștia sunt anii actualei legislaturi (ultimele alegeri au fost în noiembrie 2014). Nu e vina noastră că avem vreo 30% de transfugi în Parlament care au trecut dintr-o fracțiune în alta. Pe fiecare deputat l-am atribuit fracțiunii actuale. Asta a fost soluția optimă pentru a povesti o istorie mai clară cu ajutorul unui grafic.

Am fost acuzați că nu am solicitat comentariile demnitarilor. Noi nu suntem presă și nu am făcut material jurnalistic. Unicul lucru pe care l-am făcut a fost să reprezentăm grafic informația prezentată de Parlament. Presa a solicitat comentarii la subiect și au făcut corect.

Dacă unii demnitari cred că noi am stat luni de zile și am complotat asupra scenariilor de „denigrare”, probabil, se cred prea importanți. Noi nu ne-am dorit să “uneltim” împotriva cuiva anume. Noi complotăm împotriva problemelor.

Aș vrea să văd demnitarii să sară ca arși atunci când apare următoarea investigație jurnalistică despre următoarea schemă coruptă prin care sunt furați banii publici..

Ce ar putea face acum oricare dintre deputați la subiectul dat?

Să ia atitudine, în loc să se simtă atacați. Să încerce să aducă o mai multă transparență în aceste cheltuieli. Pentru că s-a demonstrat – opinia publică este interesată de acest subiect.

Vrem să vedem această informație pentru fiecare deputat în parte pe site-ul Parlamentului – de exemplu aici, pentru fiecare în parte.

Dacă tot se va discuta ideea, puteți adăuga și datele despre combustibilul consumat pentru transportul fiecărui parlamentar.

Nu trebuie modificate legi, ci doar (puțin) pagina web oficială a Parlamentului.

Dacă inițiativa nu va fi susținută, deputații care vor să fie mai transparenți, pot să o facă individual, pe blogurile personale, sau cel puțin pe rețelele de socializare. Să ofere un exemplu colegilor.

Ce ar putea face jurnaliștii?

Pentru că noi nu suntem jurnaliști de investigație, vom pune punct aici acestui subiect. Dar dacă aș fi jurnalist de investigație, aș mai solicita și cheltuieli detaliate per deputat.

Să vedem câte nopți au stat și cât au plătit pe noapte (pentru că sunt hotele care costă 50 – 70 de euro și sunt hotele care costă 200 euro și mai mult), sau câte zboruri au efectuat și cât a costat fiecare dintre ele (pentru că poți să cumperi biletul online sau poți să apelezi la tot felul de ”agenții de turism” care ar putea include, discret, un comision de 30%). 

Și am mai fost acuzați de ”incompetență”. Că am cerut de la Ministerul Finanțelor informația pe care nu o avea.

Aici toată istoria ping-pongului cu Ministerul Finanțelor.

De fapt, noi am încercat un fel de ”troubleshooting” – să vedem cum instituțiile încearcă să rezolve problema unui cetățean de rând și cum îl ajută în funcție de solicitarea cu care se adresează. 

La prima solicitare, Ministerul Finanțelor ne-a oferit informație agregată. Într-o administrație deschisă, funcționarul de la Ministerul Finanțelor urma să se adreseze, de exemplu, Parlamentului, solicitând informația și oferindu-i-o cetățeanului. Pentru asta sunt date acele 15 zile în lege, nu pentru ca solicitarea să stea 14 zile pe masa cuiva să adune praf.

La a doua solicitare, Ministerul Finanțelor nu ne-a oferit informația pe ministere, deși la Trezorerie ea există. Aici e ceva mai grosolan, pentru că legea spune clar – dacă informația există, ea trebuie oferită.

Prea multe ”secrete” în ultimul timp, nu cumva? 

Urmează un exercițiu similar (dar nu prea, pentru că vrem să rămânem originali) despre deplasările pe ministere. Stay tuned.

Sursa foto: Sergey Peterman
Sursa foto: Sergey Peterman
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s