Alegerile au trecut. Și ce mai departe?

screen-shot-2016-11-15-at-10-06-47-am

Am observat ieri confuzie. Nu dezamăgire, nu deznădejde. Confuzie. Asta e bine. Dezamăgirea, deznădejdea înseamnă resemnare. Lumea a văzut ce s-a întâmplat. Ei pur și simplu se întreabă ce facem mai departe. Lumea vede oportunitatea, nu constată problema. Asta trebuie să ne bucure. Aici câteva idei ce am putea face mai departe.

Noi am câștigat. Trebuie să ne comportăm atare. Acest rezultat este unul trucat. Oameni răi au stat la o masă și s-au gândit cum să îl facă pe Dodon președinte, cum să ne fure votul. Ei într-atât de tare s-au speriat de mobilizarea noastră, încât Plahotniuc și Dodon au fost nevoiți să joace deschis în aceeași echipă, ceea ce nu s-a întâmplat timp de peste zece ani. Acest scor e rezultatul muncii ambelor echipe împotriva noastră. Am fost o forță într-atât de mare. Ei au furat sistematic votul. Dovezi în doar o zi s-au adunat suficiente pentru a afirma această legitate. În nici un caz nu acceptăm că noi am pierdut alegerile astea, indiferent de ce fac birocrații și ce cifre desenează pentru presa lor. Dodon o fi luat medalia de aur, dar noi știm că asta nu el, ci steroizii cu care s-a pompat. Iar asta îl va descalifica în curând. Deaceea, noi ne mândrim, iar ei să stea rușinați. Ei au furat.

Să nu uităm nimic din această campanie. Calculul lor e că noi uităm repede. Ei greșesc. Ei ne tratează ca pe alegătorii lor. Da, alegătorii lor (cei mai întunecați, sărmanii) uită mai repede. Noi nu uităm. Noi ținem minte. Nu uităm ce metode a aplicat Dodon în această campanie. A mințit, a instigat la ură, a instigat la discriminare. A fost un bădăran, misogin, xenofob, homofob, a făcut declarații țintite să ne insulte inteligența și a aruncat promisiuni populiste. A ofensat jumate din oamenii acestei țări – pe cei, votul cărora știa că nu-l va avea. Pentru ce? Pentru a-i atrage pe cealaltă jumate de partea lui, întorcându-i pe unii împotriva altora. Nu uităm și, după posibilitate, păstrăm materiale video.

Să-i urăm succese lui Plahotniuc. Și-a câștigat încă (maximum) doi ani de pauză. Și-a utilizat ultima piesă, din câte se pare. De frică mare. De incapacitate de a pierde. Asta îl va distruge. Nu uităm acele ”susțineri” declarative ale lui Plahotniuc, țintite doar să bulverseze pe cei indeciși și să-i taie din elanul Maiei Sandu. Nu uităm minciunile holdingului media a lui Plahotniuc (în această campanie Publika a coborât definitiv sub nivelul NIT – și asta e bine). Foarte pro-europenește a dat fotoliul lui Dodon, nu? Data viitoare mobilizarea ne va fi și mai mare. Asta trebuie să știm fiecare din noi și de asta trebuie să ne pregătim.

Nu recunoaștem rezultatele acestor alegeri. Fraude mai mari ca în aceste alegeri nu au fost observate din aprilie 2009. Aceste alegeri nu au fost furate printr-o rețetă magică, ci prin mai multe scheme paralele, menite fiecare să fure 5, 10, 20 mii voturi fiecare. Au fost inversări de rezultate (cu siguranță nu doar în Leușeni și Copceac), dar nu prea multe ca să nu bată la ochi. Au adus oameni din Transnistria, dar nu prea mulți, ca să nu bată la ochi (da, puteau aduce mai mulți). Au votat morți și migranți, dar nu prea mulți, să nu bată la ochi. Aparatul administrativ, desigur. Au furat votul diasporei, dar nu prea tare, ca să nu întreacă măsura. Și altele. De aceea, cei ce spun că ”renumărarea nu va afecta rezultatul votului, deci hai să ne calmăm”, greșesc. Noi nu putem găsi absolut toate schemele – nu suntem detectivi. Noi avem fapta – s-a fraudat. Cât? Nu trebuie să ne intereseze. Noi am văzut doar de la suprafață cum am fost furați de câteva (zeci de) mii bune de voturi. În țări civilizate, însăși existența riscului de fraudă este motiv de anulare a alegerilor. Așa se construiește încrederea în sistem. Când există cea mai mică suspiciune că alegerile nu sunt ”libere și corecte”, ele se repetă. Dați să preluăm practici din țări civilizate, una câte una. De ce nu acum?

Nu recunoaștem acest ”președinte”. El e următoarea figură de carton, lângă guvern și parlament. El nu este președinte și eu personal nu-l voi numi niciodată în viață ”domnul președinte”. Probabil, există șansa să dau ochii cu Dodon o dată și o dată. Maximum ce o să pot scoate din mine e ”Domnul Dodon”, dar probabil diferența nesemnificativă de vârstă îmi permite să-i zic pur și simplu Igor. Este o lipsă totală de bun-simț să răspândești ură și minciuni până în ultima zi, după care să ieși mare câștigător cu apeluri la unitate și la calm, declarând că vei fi președintele tuturor. Omule, tu în campanie ai înstrăinat jumate din societate. E târziu. Nu vei fi niciodată președintele tuturor. Ești președintele minciunii și așa vei rămâne. Ai promis ceva lui Plahotniuc pentru fotoliul de președinte? Președintele lui Plahotniuc să rămâi. Nu noi te-am făcut președinte. Plahotniuc te-a făcut. Eu nu te accept nu ”pentru că Maia” (slavă domnului, să pierdem știm, când avem un concurs onest și corect), ci pentru că te-ai comportat ca un adevărat mârlan. Așa vei rămâne în fața multor oameni care nu vor uita.

Să insistăm pe întrebările ce nu au fost răspunse. După aceste alegeri, Dodon a rămas același hoț, corupt, mincinos. El nu a răspuns la nicio întrebare. Să insistăm pe răspunsuri. Să fugă de ele în continuare, iar noi să râdem de el. 

Să ne calmăm, dar nu cu totul.  Înțeleg apelurile la calm, dar și îndemnurile frustrate să nu îi lăsăm să ne fure aceste alegeri. Dacă lăsăm mâinile în jos, dacă acceptăm, dacă renunțăm, ei pur și simplu se vor pregăti să fure și Parlamentarele. Au doi ani la dispoziție. Cu asta se ocupă CEC în loc să pregătească alegerile. Poate începem acum să depunem toată presiunea pe sistem pentru a nu admite furtul următoarelor alegeri? Dacă tot ne pregătim de 2018, atunci dați să începem prin a nu accepta că am fost tratați ca niște cârpe în aceste alegeri. Colectăm cât mai multă informație despre fraude, le organizăm și solicităm anularea alegerilor. Nu pentru că președintele e important sau nu, pentru că așa e corect. Cam de ce să luăm și să ne refocusăm pe 2018? Poate îi mai ținem în ofensivă, sub presiune? Cel puțin se vor screme în continuare. Cel puțin pentru plăcerea de a vedea cum Curtea Constituțională a lui Plahotniuc sare cu pieptul în apărarea lui Dodon. S-o vedem și pe asta. Ei au nevoie acum de liniște cum Sahara are nevoie de ploaie. Eu zic NU. Civilizat și argumentat, punem presiune acolo, unde trebuie. Nu suntem copii să urlăm isteric. Insistăm pe demisia celor de la Comisia Electorală Centrală. S-a vorbit doar de Alina Rusu, dar eu aș spune demiterea in corpore – pentru că acolo totul e ”decizie colectivă” și pentru că ”se pune la vot”. Să insistăm pe demiterea ”ministrului” de externe Galbur. Sunt oameni care trebuie personal să își asume eșecul și să plece rușinați. Să fie știut tuturor pentru ce au fost demiși – să le rămână această pată în CV. Nu ne interesează ce indicații neoficiale au executat.

Să nu ne relaxăm. A fost o mobilizare fără precedent în aceste alegeri. Anume prin mobilizare i-am făcut să-și folosească toate schemele, astfel frauda fiind foarte vizibilă, nu pe sub masă, ca totdeauna. Asta e tot victoria noastră. Oameni din cei mai apolitici, au simțit că trebuie să facă CEVA. Cel mai mare lucru ce putem să-l facem este să menținem mobilizarea. Să fim vigilenți și să le observăm fiecare pas. Să privim acești doi ani ca și un timp suficient pentru a ne reeduca o parte din concetățeni. Cu răbdare, cu multă înțelegere, fără agresivitate, fără urlete și trimiteri în Moscove sau Bucureștiuri. Nimeni nicăieri nu pleacă. Asta e limbajul și abordarea dodonilor. Noi trebuie să îi câștigăm, să îi trezim, nu să îi forțăm sau să îi impunem să voteze cum ne place nouă speriindu-i. Asta e greu, da.  Dar trebuie să știm că suntem aici, în țara asta și suntem furați cu toții deopotrivă, indiferent de limba vorbită.

Diaspora. Dragilor, frumoșilor, scumpilor. Ați făcut ceva fără precedent. Trebuie să vă mândriți de voi, dar și să mențineți mobilizarea. Este și țara voastră. Poate chiar în primul rând țara voastră. Voi plătiți cele mai multe impozite aici din banii munciți acolo și trimiși acasă. Nu uitați asta. Doar… stăteam și mă gândeam că, dacă am avea brusc așa o calitate de cetățeni revenind acasă. Plus 130 de mii de oameni treji, principiali, mândri. Aici, acasă. Oameni, care nu acceptă să dea mită inspectorului, care își cer drepturile la fiecare ghișeu (dacă trebuie, cu scandal), care nu acceptă să fie furați la tot colțul. Ei ar șoca corupții de la nivel mic și mediu. Ei ar demola sistemul, rozându-l bucată cu bucată la fiecare colț. Iată și schimbarea care ar fi produsă mult mai repede. Dodonii și plahotniucii știu asta și de aia vă alungă din țară, unul câte unul. Sunteți prea ”deștepți”. Poate.. poate totuși, luăm și revenim acasă încetul cu încetul? Le dăm câteva infarcturi în serie și am scăpat de ei. Ei ne alungă și își creează falsa impresie că țara le rămâne lor. Vă promit, ai cu ce te ocupa acasă. Nu așteptați să câștige Maia și după aia (poate) să reveniți. Veniți acum și ajutați în cel mai direct mod să scăpăm de ei.

Și cel mai important – să nu niorlăim. Dodon a fost cel mai probabil scenariu. La el au lucrat din răsputeri. Nu le-a ieșit din primul tur, s-au scremut din al doilea, furând, fraudând, mințind, mituind, abuzând. I-am băgat în sperieți bine-merci de au trebuit să recurgă la așa metode și tactici – nu uităm asta. Suntem o forță mai mare ca ei. Puterea lor e pe terminate, noi rezerve mai avem. Acum le-am face cel mai mare cadou lăsând mâinile în jos, rupând pașapoartele în două, etc. Trebuie să le dăm de înțeles că noi abia începem și că zilele lor (la libertate) sunt, totuși, numărate. E țara noastră și ei aici sunt turiști.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s