100 de zile de (bună?) guvernare

Distanțarea definitivă a puterii de la orice înseamnă bună guvernare. Asta este principalul lucru ce diferențiază guvernul Filip de celelalte guverne anti-reformă pe care le-am avut.

Acest guvern, afară de anti-reformă mai este și anti-democrație.

Încrederea nu se ”restabilește”. Ea se prețuiește pentru a nu fi pierdută.

100 de zile de Filip poate fi doar începutul, sau poate fi începutul sfârșitului. Decidem noi.

 

 

Filip a început discursul său de 100 de zile cu niște contabilitate: În 100 de zile Guvernul aprobat 545 de hotărâri de Guvern, dintre care 83 – proiecte de legi. Ceea ce nu știm este câte din ele sunt bune, câte din ele sunt pentru noi. Vedem critici săptămânale din partea puținei prese și societăți civile ce se mai califică drept ”libere” față de deciziile luate de acest guvern.

N-o să mă refer la reformele televizate din diverse domenii. Reforme nu au fost – a recunoscut-o și premierul. Când ai puterea absolută în țară, 100 de zile este un termen uriaș – dacă vrei să faci ceva, faci. Dacă nu vrei să faci nimic – faci un grup de lucru intersectorial și cu el te lauzi. Asta a fost raportul de 100 de zile. Au fost inițiative, au fost idei, au fost mimări, a fost show și PR. Au fost fugă disperată după știri pozitive. Au fost minciuni, manipulări. În loc de rezultate, au fost ședințe, grupuri de lucru, propuneri, întrevederi, sesiuni foto, foi de parcurs și calendare, consultări și planuri de acțiuni.

Un lucru trebuie să știm. În aceste 100 de zile s-au încălcat cu desăvârșire toate principiile bunei guvernări – ceea, pentru ce tot plătesc europenii ca statul nostru să ne dea nouă, oamenilor. Au fost distruse micile progrese și aparențe în această direcție. Iar asta e cel mai periculos reflex de care au dat dovadă ei în aceste 100 de zile. Aroganța. Indiferența. Ignoranța. Ei lucrează împotriva noastră – asta a fost mesajul subtil.

Mai jos o reprezentare grafică destul de reușită a ce înseamnă buna guvernare.

 

good-governance_1

 

Să le luăm pe rând – fiecare decide pentru sine cât de bine au aderat cei ce reprezintă guvernarea, prin acțiunile lor (nu declarații, idei sau inițiative – acțiuni!) la principiile bunei guvernări.

  1. Consensus-oriented. O guvernare bună caută consens, nu confruntare. Pentru asta, însă, ai nevoie de legitimitate. Legitimitate nu este și nu va fi pentru că legitimitatea se câștigă în ziua zero când accezi la putere urmare a unui scrutin cu adevărat democratic și transparent. Timpul înapoi nu-l întorci.
  2. Accountable (așa și nu am un cuvânt reușit pentru asta în română – responsabil ar fi cel mai aproape, cred). Decideți voi cât de accountable se simte acest guvern în fața fiecăruia din voi. Cât de mult se teme că voi îl veți penaliza din punct de vedere politic? Cât de responsabili sunt băgând țara în datorii pe zeci de ani înainte și de ce premierul nu a zis două cuvinte despre finanțele publice în discursul său?
  3. Transparent. Legile sunt votate pe conveier, drafturi de hotărâri de guvern sunt scoase de sub masă peste noapte, oameni compromiși sunt numiți din pod în fruntea instituțiilor. Noi stăm și ne temem să ne imaginăm ce au să mai facă ăștia mâine. Felicitări, domnule Poalelungi. Aveți un obraz foarte gros – ați dat dovadă de asta în ultimele declarații de presă.
  4. Responsive. Adică să dea doi bani când sunt criticați pe bună dreptate. Sau să trateze cu respect maxim oponentul ce îi critică pe nedrept. Pentru că ești guvernare, dai dovadă primul de respect.
  5. Echitabilă și inclusivă. Nu cu vorba, ci cu fapta. După discursul din parlament al mitropolitului (printre multe alte exemple) sunt orice numai nu asta. Comentatorii au să zică ”e, ce are parlamentul cu guvernul?” Are un lucru important în comun – ambele sunt subordonate lui Plahotniuc, deci haideți să nu facem mare diferență între aceste două marionete.
  6. Efectivă și eficientă. Da. Aici da. Eficientă la executarea indicațiilor lui Plahotniuc și a ne călca în picioare drepturile de bază. La următorul protest vom face uz de drepturile noastre la liberă exprimare și asociere pentru a ne apăra drepturile noastre la liberă exprimare și asociere – să nu fie târziu mâine-poimâine. Gândiți-vă bine.
  7. Reprezintă statul de drept (rule of law). Comentariile sunt de prisos. În aceste 100 de zile am auzit de prea multe ori sintagma ”totul e în strictă conformitate cu legea”. Cum de se întâmplă ca un următor abuz evident, sau o simplă grosolănie, să fie declarat nonșalant ”în conformitate cu legea” nu ni s-a explicat niciodată. Sau noi suntem debili cu toții, sau legea pur și simplu nu e scrisă pentru noi.
  8. Participativitate. Degeaba urlă lumea care mai e independentă – legi și hotărâri de guvern votate fără consultări elementare (Legea Big Brother de exemplu așa a ieșit din Guvern – absolut netransparent, fără o consultare calitativă, fără respectarea procedurilor), oameni compromiși numiți în funcții prea înalte, față de care societatea civilă și-a expus neîncrederea din start (doar un exemplu din multe: conducerea MAI și IGP – s-au ”afirmat” pe 7 aprilie 2009) și cine știe ce alte decizii pur și simplu proaste sau periculoase sunt luate în secret, probabil noaptea, de care noi nu știm încă. Le este în cot. Când se ridică gălăgia, maximum ce poți primi – încă o ”consultare” pe care să o bifeze și după să meargă înainte așa cum intenționau inițial. Nu asta înseamnă consultări.

Distanțarea definitivă a puterii de la orice înseamnă bună guvernare. Asta este principalul lucru ce diferențiază guvernul Filip de celelalte guverne anti-reformă ce s-au perindat din 2009. Ele majoritatea au fost anti-reformă. Au fost reforme băgate pe gât de europeni. Au fost reforme făcute doar pe hârtie. Au fost uneori inițiative bune ce veneau de sus și erau blocate prin ministere și agenții (nu mai dau exemple aici – revin altădată). Dorință de reformă nu a fost pentru că deja tot ce se face ”e în conformitate cu legea” (vezi mai sus ce au în vedere când zic asta). Au fost foarte puțini oameni care să vrea să suflece mânecile și să facă CEVA. O combinație rară de incompetență, indiferență și coruptibilitate – iată cine ne-a guvernat, cu mici excepții. Dacă nu-i trăgeai de mânecă, nu mișcau un deget pentru oameni sau pentru mediul de afaceri. Sau chiar făceau din rău mai rău. Nu mi-am ascuns opinia și impresia nici când lucram prin guvern. Iar Filip în calitatea sa de Ministru TIC a fost unul din cei mai anti-reformă miniștri (la exemple revenim altădată cu plăcere).

Acest guvern, afară de anti-reformă mai este și anti-democrație. Bună guvernare înseamnă să guvernezi bine. Ei fie nu vor, fie nu știu cum (opinia mea – prima variantă deplin, plus parțial a doua). Asemenea oameni nu se schimbă, de aceea ei trebuie să plece. Sunt aproape sigur că Filip, dacă ajunge să citească aceste rânduri, va înțelege, cel puțin într-un târziu, cel puțin acum, exact ce anume înseamnă ”buna guvernare”. În 100 de zile ei au demonstrat prin acțiuni și fapte cât de departe sunt de această viziune pentru țara noastră.

Am zis din prima zi a acestui guvern – cum au fost investiți, la miez de noapte, așa și vor guverna. Niște deputați cumpărați, la indicația unui om ce nu are deloc simțul sau intenția binelui, nu pot vota un guvern bine intenționat, un guvern pentru oameni. Au votat un guvern după asemănarea lor – un guvern lipsit de orice legitimitate. De unde să fie bună guvernare?

Și despre încredere. Filip&Co se tot bat cu pumnul în piept că ”restabilim încrederea”. Dați să încetăm, vă rog. Încrederea nu se restabilește. Ea se prețuiește pentru a nu fi pierdută. Gândiți-vă la un exemplu personal când cineva ce v-a trădat încrederea, folosindu-se de bunătatea voastră, a revenit în viața voastră suficient de aproape, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Exact.

Nu-mi amintesc de niciun caz în lume când un politician sau un grup de politicieni ce au ajuns să fie detestați de oameni într-atâta, să le recâștige încrederea. Într-o democrație, desigur. În dictatură puterea nu dă o para chioară pe câtă încredere are în ei populația. Și nici încrederea europenilor n-au s-o restabilească. Pentru că europenii nu-s proști. E mai simplu să aducem alți oameni ce nu vor fi tratați cu maxim scepticism și suspiciune pe intern și extern decât să așteptăm ca ăștia să se ”reabiliteze” – în premieră mondială. Ei deja au demonstrat tot ce pot, tot ce știu, tot ce vor și de ce sunt în stare. Ei sunt principalul pericol pentru această țară și deci pentru fiecare din noi. În 100 de zile am avut suficiente semne.

Intrăm într-o perioadă periculoasă, dar mai periculos este să îmi imaginez că ei stau bine merci an după an, consolidând această stabilitate din plastic. Cu cât mai mult timp vor ”guverna”, cu atat mai grea moștenire va lăsa acest guvern. O să fie foarte mult de lucru după ei. Timp pierdut – în loc să construiești va trebui să achiți facturi pentru ce au consumat, iresponsabil, ei.

100 de zile de Filip poate fi doar începutul, sau poate fi începutul sfârșitului. Decidem fiecare din noi și acționăm cum credem de cuviință.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s