Despre perioada de după Plahotniuc (#NuPlaha)

Holdingul media, bloggerii și analiștii de buzunar ne sperie cu haosul ce urmează în cazul în care șeful lor este înlăturat.

Plahotniuc vrea ca noi să credem că:

1) el este de neînlocuit, pentru că oameni ca noi pot fi guvernați doar în așa stil și

2) chiar de va pleca, el doar va elibera locul și cineva repede va acapara pârghiile.

Prima este o minciună, iar a doua ar fi o greșeală oribilă pe care am repeta-o.

***

Faptul că Plahotniuc va dispare și castelul său de nisip va fi năruit foarte curând este clar. Întrebarea nu este dacă el va dispare și nici măcar când. Cea mai importantă întrebare este ce se va întâmpla după ce el va pleca?

Dacă, facând ski, încerci niște sărituri, înveți rapid o regulă – doar ca să decolezi de pe o trambulină, multă minte nu trebuie. Mai important e cum aterizezi ca să rămâi în picioare. În momentul în care decolezi nu te relaxezi, ci te concentrezi imediat pe aterizat. Asta este, cel puțin, lecția mea după câteva căzături zdavene J.

Cum am zis într-o postare precedentă, cred că acum suntem în anul 2007, când era clar că regimul lui Voronin e pe cale de dispariție. Sunt și diferențe. În special, faptul că, spre deosebire de Voronin, care era urât de unii dar iubit de alții, Plahotniuc a reușit ceea ce nu i-a reușit nimănui – să concentreze toată ura oamenilor asupra persoanei proprii, să concentreze toată responsabilitatea pentru toate relele din țara asta, asupra lui. O fi, nu o fi adevărat – nu contează. Așa cred oamenii, în pofida imperiului mediatic ce încearcă cu zero rezultat să convingă lumea altfel. Nu-l iubește nimeni. De aceea, el va dispare mult mai degrabă decât Voronin și fiecare din noi trebuie să pună umărul ca să grăbim acest moment, să pierdem cât mai puțin timp cu acest personaj care demult trebuia lăsat în trecut.

Eu privesc asta în felul următor: Plahotniuc are acum în jur de 50 de ani. Unicul lui plan e simplu, deși nesustenabil – să rămână la guvernare cât mai mult timp posibil. Adică, până când va fi alungat. Chiar vreți copiii voștri să fie guvernați tot de Plahotniuc, sau poate luăm și îl alungăm acum?

Holdingul media, bloggerii și analiștii de buzunar ne sperie cu haosul ce urmează în cazul în care șeful lor este înlăturat. Tot cu asta sunt speriați și ambasadori europeni pe la cafele. Sunt decât niște sperietori. Încercarea lor să ne convingă că ar trebui să ne temem de faptul că Plahotniuc (tot el fiind și cauza principalelor probleme din această țară) va dispare, este un nonsens disperat.

Totuși, privind Publika și Prime, cetățeanul de rând este manipulat să rămână pasiv, descurajat și să nu se mobilizeze. Viziunea omului după o doză de ”știri” marca Publika este simplă: ”o să plece ăsta și o să vină altul. Ce folos?” Anume asta Plahotniuc vrea ca noi să credem. Să credem că:

1) el este de neînlocuit, pentru că oameni ca noi pot fi guvernați doar în așa stil și

2) chiar de va pleca, el doar va elibera locul și cineva repede va acapara pârghiile.

Prima este o minciună, iar a doua ar fi o greșeală oribilă pe care am repeta-o.

Prima este o minciună, pentru că vedem cum societăți din țări vecine foarte comparabile nouă, deja sunt guvernate altfel. Toți din regiunea asta am început din comunism, nu?

A doua ar fi o mare greșeală. Tot generația noastră a comis această greșeală după aprilie 2009, dar asta nu înseamnă că trebuie să o repetăm. De la înlăturarea unei singure persoane, este adevărat, lucrurile nu se vor schimba. Va trebui să gândim puțin mai larg decât asta. Să fim mai înțelepți și să nu ne bucurăm prea devreme. Și totuși, schimbarea poate începe doar de la înlăturarea acestei persoane.

 

Deci, dați să găsim câteva răspunsuri la întrebarea: ”OK, să zicem că Plahotniuc e înlăturat. Mai departe ce facem?”

Pentru că, se pare, mulți ne împiedicăm anume aici. Mai jos trei pași pe care cred că ar trebui să îi întreprindem, împreună, în perioada imediat următoare ce Plahotniuc este smuls din acest stat.

I.

Primul pas. Decapitarea sistemului. Pentru început, Plahotniuc pur și simplu trebuie înlăturat. El trebuie scos din toate instituțiile statului. El nu-și poate permite riscul să stea în opoziție nici măcar o săptămână, de aia începutul sfârșitului va fi atunci, când i se va tăia oxigenul (a se citi cashflowul) din schemele ce-i alimentează sistemul cu bani grei. Asta va fi o lovitură, în urma căreia el nu-și va reveni. Probabil pe atunci el deja va sta prin Geneva, trăind din economiile pe care și le-a pus de o parte și conștientizând că țara nu mai e a lui. În acel moment, noi vom avea două opțiuni: să ne bucurăm că am scăpat de el, sau să mergem mai departe și să-l plesnim atunci când el este cel mai slab. Eu cred că va trebui să mergem până la capăt.

Până la capăt. Dintotdeauna am avut o problemă cu faptul că moldovenii nu sunt deloc răzbunători. E…comod unora ce știu să se folosească de creștinismul nostru.

”Când cineva te lovește pe un obraz, întoarce-l pe celălalt”. De ce din tot noul testament, anume vorba asta o știm cu toții?

”Capul plecat sabia nu-l taie”. De ce nu știm și a doua parte a proverbului – ”…dar nici soarele nu-l vede”?

Să luăm exemplul Voronin. Înțeleg că acum el este un moș trecut prin viață. O fi, poate, cel mai politician din Moldova, etc. Dar de ce, în doar câțiva ani, am uitat că anume Voronin este cel ce a rupt în bucăți această țară, furând-o timp de opt ani? El a furat din sărăcia oamenilor, mințindu-ne de la TV și exploatând melancolia post-sovietică a unora din oamenii noștri. Anume în timpul lui Moldova a devenit cea mai săracă țară din Europa. El este cel ce a pus bazele unui sistem autoritar în Moldova. Iresponsabilitatea, aroganța și miopia lui, sau poate o agendă mai sofisticată, au dus la evenimentele din 7 aprilie 2009. Oamenii puși în funcție de Voronin au dat indicații ca tinerii să fie arestați, bătuți, înjosiți și torturați. Au fost morți – până acum nu cred că doar unul. De ce am uita atât de ușor de unde au ieșit Plahotniuc, Lupu, Dodon, Greceanii, același Filip și o mulțime de pitici de prin rândul doi sau trei, care acum se dau mari oameni de stat fără a fi câștigat cel puțin alegerile? Ei sunt cei ce au alimentat regimul Voronin.

Marea noastră greșeală a fost că nu am insistat pe răzbunare. Nu, nu de sânge vorbesc – în niciun caz. Nu am insistat să îl vedem pe Voronin judecat și poate după gratii, acolo unde merita să ajungă pentru multiplele abuzuri comise timp de opt ani. Iar politicienii…ei sunt politicieni. Ei în primul rând se vor proteja unul pe altul. Pentru că nu știi cine va fi mâine la guvernare, preferi să ”intri în situație” omului. Iar noi am adormit imediat după ce ”AIE-urile” s-au instalat.

Cred că este foarte important să insistăm pe răzbunare de data asta. O data și o data trebuie să începem să fim mai categorici cu cei ce vin, își umplă buzunarele și ne lasă în pace, iar noi ne bucurăm că am scăpat de ei. De ce să nu începem cu Plahotniuc? Văzând ce se întâmplă cu actualul, un umător pretendent se va gândi de două ori dacă vrea să îi calce pe urme. Pentru că acum, să fim sinceri, situația îi încurajează pe următorii anume să îi calce pe urme actualului ”stăpân”. Societatea va trebui să rămână mobilizată, sceptică și extrem de critică față de orice personaj ce va încerca să se dea drept lider. Să ceară rezultate, nu justificări. Să ceară acțiune, nu explicații de ce ”nu s-a primit”. Să nu creadă pe cel ce va spune ”mai așteptați, avem nevoie de timp”. Dacă va fugi, Plahotniuc va trebui dat în urmărire generală, iar activele sale – confiscate, astfel încât să nu rămână urmă de ”imperiu”. Să nu aibă la ce se întoarce vreodată în această țară. Numele său va trebui să rămână o pată neagră în istoria Moldovei. A meritat-o din plin. Trebuie să facem astfel, încât nimeni niciodată să nu vrea să îi repete soarta.

Desigur, cei ce se tem acum să îi pronunțe acum numele nu vor fi în stare să o facă, de aceea ei vor trebui să plece.

Din păcate, însă, în 2009 am comis greșeala doar de a decapita sistemul și nici măcar nu am insistat pe această răzbunare de care vorbesc.

II.

Curățarea sistemului. În 2009 ne-am oprit doar la primul pas. De asta și am eșuat și, drept rezultat, am pierdut vreo zece ani, pentru că acum suntem în 2007, după cum am zis mai sus.

După decapitarea sistemului, următorul pas logic va trebui să aibă drept scop schimbarea sistemului, fără să ne oprim la schimbarea unui singur om. Prin înlăturarea unui singur om, nu se va schimba absolut nimic. Va trebui să depunem un efort, să fim vigilenți ca să nu permitem altui personaj să îi ia locul lui Plahotniuc. Deja se ivesc la orizont candidați ce se dau cine știe ce alternativă, dar de fapt vor să ne folosească și să îi ia locul lui Plahotniuc. Dacă permitem un asemenea scenariu, degeaba am fi luptat. Un mare eșec din 2009 încoace a fost faptul că oamenii comuniștilor au fost acceptați cu mâinile deschise. Am văzut bine cum în ultimii șapte ani corupția și corupții au migrat dintr-un regim în altul, dintr-un partid în altul. Trebuie să învățăm din această greșeală.

Să ne uităm în jur acum. Miniștri, viceminiștri, directori și vicedirectori de agenții sau întreprinderi de stat – în mare parte, oamenii crescuți în regimul comunist. Unii nici măcar nu au fost stingheriți. Numiți prin 2005, 2007 și până acum ”activează” (le place anume acest cuvânt – probabil știu și ei că nu prea poți numi ”lucru” ceea cu ce se ocupă). Anume ei sunt purtătorii de viruși. Ei sunt autorii schemelor, ei sunt oamenii la care deja au acces acei businessmani, ce există doar prin coruperea funcționarilor și deci a sistemului. Ei nu au doctrine sau principii, ei știu să fure și să își lase un mic procent, restul dându-l sus spre șef. Oricine a fost numit pe criterii politice, fără concurs, la ce nivel nu ar fi fost numit, va trebui eliberat. Există riscul să dăm afară și câțiva oameni cinstiți, însă, din păcate, riscul e mai mare ca să menținem sistemul controlat de malefici în cazul în care nu o facem. Ah, nu-s oameni competenți? Următorul mit omniperzent în discursul public al unora. Eu n-aș fi atât de categoric. Oameni competenți sunt, ei doar nu sunt deloc atrași de sistemul prezent. În momentul în care lumea va vedea malefic după malefic eliberat din funcție, va apare și interesul oamenilor bine intenționați, profesioniști, manageri, să se alăture. Iar dacă în anumite cazuri ei nu vor putea fi găsiți, atunci ei vor trebui educați, crescuți. E mai bine să mergem la acest risc decât să ne lăsăm în continuare ostatici incompetenților din prezent din motivul imaginar că nu ar exista alternative.

Nu, Plahotniuc de unul singur nu ar fi distrus sistemul. El a avut ajutorul umil și sârguincios mai multor oameni ce merită tot disprețul nostru. De unul singur Plahotniuc nu ar fi reușit nimic. Asta trebuie să recunoaștem.

III.

Pasul trei – însănătoșirea sistemului. De abia după ce oameni ce se fac responsabili de halul în care a ajuns această țară, vor fi eliminați, unul câte unul, din diferite instituții, va începe însănătoșirea sistemului. Nu, cei ce au furat ultimii 15, 10, 5 ani, nu se vor pune brusc pe făcut reforme. Ei vor căuta în continuare să saboteze, să frâneze schimbarea, să identifice probleme, nu soluții. Deaceea este mai bine ei să plece, iar uneori să răspundă și în fața legii – în funcție de ce și cine a făcut.

A treia și ultima etapă a schimbării pe care o văd are două aspecte strategice:

Desigur, anticorupția este primul aspect. Aici totul este clar, deci nu mă voi opri prea mult. Oameni integri, profesioniști și cu nervi de fier în fruntea instituțiilor ce trebuie să lupte cu corupția, nu să o ocrotească. De aici pornește. Chiar și în condițiile legislației actuale, dacă am elibera aceste instituții și le-am lăsa să își facă treaba, am face pași uriași. Procuratura, CNA, MAI – să le numim doar pe câteva – sunt conduse de oameni compromiși, ce deja și-au demonstrat în ani ineficiența și incompetența. Să strângi din umeri din când în când multă minte nu trebuie. Să nu mai credem scuzelor – să cerem și ceva rezultate. Acești oameni trebuie să plece. Aceeași abordare va trebui să o avem și față de instituțiile de supraveghere – BNM, CNPF, Consiliul Concurenței, ANRE, etc – instituții ce consumă banul public fără a fi adus vreodată vreun beneficiu bunului public. Nimic, zero. Așa nu se face. Conducerea acestor instituții va trebui demisă, iar în locul ei puși oameni cumsecade – combinația cea mai reușită dintre competență și integritate – doar două criterii va trebui să aplicăm în procesul de selecție.

Al doilea aspect ține de bani. Anume pentru că maleficii își cumpără influența și puterea tot din banii publici extrași din buget prin diferite scheme, tăierea bruscă și imediată a acestor scheme are nu doar scopul de a canaliza banii într-o direcție utilă oamenilor, ci și de a le tăia sursele de existență la tot felul de Plahotniuci. Scheme, achiziții, intermediari, etc – cele mai mari și profitabile sunt demult cunoscute (altă întrebare e de ce tot felul de miniștri s-au tot făcut că plouă până acum și se fac în continuare) și pot fi tăiate cu toporul în maximum două săptămâni. Celelalte, mai mărunte, pot fi eliminate una câte una odată ce vom avea o anticorupție și justiție independente.

Iar pentru a duce la ireversibilitate acest proces, adică pentru a preveni apariția schemelor noi pe ruinele celor vechi, va trebui să rezolvăm o problemă mai cronică – indiferența oamenilor față de ce face statul cu banii lor.

O mare problemă a societății noastre este nivelul scăzut al atitudinii civice. Cetățenii sunt indiferenți față de ce face guvernarea, inclusiv despre utilizarea banilor publici, indiferenți față de deciziile ce ne afectează viața tuturor. Este o situație pe cât se poate de comodă oricărei guvernări – oameni docili ce nu pun întrebări și rabdă cât sunt furați. O asemenea societate nu poate fi numită cu adevărat democratică. Doar alegeri o dată la patru ani nu înseamnă democrație. Avem un deficit de democrație, deci. Fareed Zakaria spunea în ”Viitorul libertății” că există două componente principale ale democrației – alegerile (o dată la patru ani) și plata impozitelor (permanent). Ambele sunt, în principiu, benevole. Votând sau plătind impozitele, susții acest stat, contribui cu partea ta. Odată ce îți plătești impozitele, devii mult mai curios despre cum statul îți cheltuie banii. La moment, nivelul de conștientizare a faptului că banii publici nu sunt banii nimănui, ci banii oamenilor, este minim – atât funcționarii, cât și oamenii au uitat despre asta.

Să zicem, dacă toți în țara asta și-ar plăti impozitele, răspunsul oamenilor la istoria cu miliardul avea să fie mult mai agresiv și categoric pentru că le-ar fi fost clar ca bună ziua că este vorba de banii lor, nu de banii bugetului sau statului. Și știți ce? Guvernanții înțeleg asta. La moment, Plahotniuc nu are mare nevoie ca toți să își plătească impozitele pentru că știe că acești bani vin cu mari dureri de cap – prea multe întrebări și potențial de gălăgie. Iar lui îi place liniștea (pe care o savurează deja de trei luni – nu a prea apărut din ianuarie).

De aceea, pentru a educa o dată oamenii să se uite mult mai atent cum statul le cheltuie banii, va trebui să îi rugăm frumos să contribuie cu impozite.

Doar omul ce își plătește impozitele conștientizează cu adevărat că (spre exemplu) un drum din Chișinău ce s-a dărâmat a doilea an după renovare este o risipă a banului său, sau când în Guvern se cumpără mașini la un preț cu 30% mai mare decât prețul de piață este tot din banul său, sau când demnitarii zboară în deplasări cu business class din banul omului, pe când omul vânează vreun low-cost. Asta, nemaivorbind de scheme, otkaturi și companii intermediare, care pur și simplu ar scoate mii de oameni în stradă imediat. Societatea ar condamna mult mai vehement irosirea banului public, pentru că ar ști că banul public nu e banul nimănui, așa cum cred acum miniștrii.

Mai mult, dacă vom putea arăta oamenilor că sistemul este unul echitabil iar banii cheltuiți le fac tot viața lor mai bună, arătând pe de altă parte o anticorupție cu adevărat eficientă, vom construi ceea ce nu a existat niciodată între statul Republica Moldova și cetățeanul Republicii Moldova – încrederea. Iar cetățeanul plătește benevol și cu plăcere impozitele anume unui stat în care are încredere, unde știe că acești bani sunt utilizați pentru a-i face viața mai bună lui, pentru a oferi o educație de calitate copiilor săi și o bătrânețe demnă părinților săi, fără ca el să aibă bătăi de cap. Pentru că, banal, statul și instituțiile acestuia lucrează pentru el.

***

Desigur, mult mai multe trebuie făcute pentru că nimic nu este ca lumea pus pe picioare și mai sus sunt doar trei pași generali. Principalul – Plahotniucii de la guvernare (pentru că Plahotniuc este o ființă colectivă) trebuie să plece – cu cât mai repede, cu atât mai bine. Ei și-au demonstrat abilitățile și nu mai au dreptul moral să ne piardă timpul. Cu cât mai repede vor pleca – cu atât mai repede vom putea începe reconstrucția acestei țări distruse de o mână de bandiți și tâlhari ce au ajuns la conducerea acestei țări oricum, numai nu democratic.

Dar pentru început, dați să le arătăm că noi nu credem sperietorilor. Nu credem că țara va fi cufundată în haos odată cu eliminarea lui Plahotniuc. Dimpotrivă, țara este în haos acum, cât el există. Eliminarea lui va fi o șansă ca să ne reconstruim țara. Sper să nu eșuăm din nou, așa cum am făcut-o în 2009.

Advertisements

2 thoughts on “Despre perioada de după Plahotniuc (#NuPlaha)

  1. E un articol bun, dar cred ca problema e mult mai ampla, iar masurile enumarate in acest articol presupun lupta cu consecintele si nu cu cauza, iar lupta cu consecintele fara a elimina cauza intr-un final ne va face sa calcam iarasi pe aceeasi grebla.
    De unde a aparut Plahotniuc ?! De unde a aparut toata armata de slugi, care a impanzit sitemul si care-l slujesc cu devotament (contra bani desigur) ?! Au aparut asa, din senin ?! Nu, nu din senin. Sau nascut in aceasta tara, au crescut in aceasta tara si si-au format caracterul tot in aceasta tara. De aici tragem o concluzie foarte simpla, dar foarte neplacuta … SOCIETATEA NOASTRA PRODUCE “PLAHOTNIUCI” .
    Sa dam o definitie notiunii de “plahotniuci”. “ Plahontniucii” sunt persoane, care nu produc si nu fac nimic pentru binele societatii, dar care tind sa traiasca din contul acestei societati, asumandusi nemeritat (furand) sume importante de bani si bunuri care apartin acestei societati (mai simplu zis “plahotniucii” sunt niste paraziti cu sete mare de bani).
    O vorba zice … semeni o fapta, culegi un obicei, semeni un obicei, culegi un character, semeni un character culegi un destin.
    Ca sa intelegem de ce societatea noastra produce “plahotniuci” sa analizam FAPTELE noastre (adica a societatii), care intr-un final ne-au dus la DESTINUL actual care-l avem…
    Totul incepe in copilarie cand inFAPTUIM ispravile noastre, care le vom in ansamblu “la furat cirese”, OBICEIURI ramase de la inaintasii nostri inca de pe timpul Marelui scriitor Ion Creanga. OBICEIURI care ne invata (ne programeaza mintea frageda) ca daca tare vrem, atunci se poate. Se poate intra in gradina vecinului, se poate insusi proprietatea vecinului (aceleasi cirese), se poate distruge, farama, rasturna, rupe, arunca gunoi oriunde iti convine s.a.m.d. Toate aceste fapte intr-un final sunt si ele hotii , de ex. aruncatul gunoiului in strada, in camp, la rapa, in rauri ne fura noua din dreptul nostru de a trai intr-un mediu curat.
    Unde ne aduc aceste OBICEIuri cand crestem mari?! Cred ca raspunsul e evident … in cel mai rau caz la atacuri raider, la constructii ilegale,la taieri de paduri ilegale, la braconaj si in cel mai bun caz la mici hotii la locul de munca, mici golanii in traficul rutier s.a.m.d.
    Parintii care permit copiilor sa mearga la “furat cirese” trebuie sa fie constienti ca pun bazele formarii unui “plahotniuc”.

    Copilul creste si merge la scoala, unde invata ca se poate copia, ceea ce-i programeaza mintea frageda ca isi poate asuma rezultate nemeritate(cu alte cuvinte invata sa paraziteze), ca poate cumpara cu bani sau cadouri profesorul, ceea ce iara-si programeaza copilul ca poate sa-si asume rezultate nemeritate si ca banul conteaza. In asa fel se formeaza un parazit cu sete de bani. De aici pana la hotie (sau coruptie, care in final tot e o hotie) e un singur pas.
    Profesorii care permit copiatul si iau bani pentru note trebuie sa fie constienti ca formeaza un “plahotniuc” si salariul mic nu este o scuza, deja ne-am convins ca daca un asemenea “plahotniuc” ajunde la conducere salariile vor fi si mai mici si apare riscul de a ramane fara pensii la batranete.
    In concluzie, societatea noastra produce paraziti cu o sete excesiva de bani. Plahotniuc este unul din cei care a inteles acest fapt si profita din plin de situatie, asa ca intr-un fel le dau dreptate celor care zic ca daca pleaca Plahotniuc va veni un alt “plahotniuc”.
    De fapt, cred eu, fenomenul “Plahotniuc”, este faza finala a evolutiei unei societati degradate moral si spiritual, dupa care urmeaza sau renasterea ei, daca membrii societatii constientizeaza problemele si le rezolva, sau disparitia ei in convulsii.
    Pentru a rupe acest cerc vicios trebuie sa fim atenti la FAPTEle facute de noi si copii nostri, pentru ca in viitor sa expludem posibilitatea aparitiei “plahotniucilor” si a ajungem la DESTINUL mult ravnit.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s