Despre libertatea presei şi unde ea se termină

“Nu te certa cu presa. Nu te certa cu jurnaliştii. Menţine o comunicare normală. Ajută-i să-şi facă treaba. Explică-le, ce te întreabă fie chiar şi de 20 ori. Ţine minte – jurnalistul are totdeauna ultimul cuvânt. Aşa că nu te certa cu jurnaliştii.”

Aşa parcă scria nuştiu ce om mare în nuştiu ce autobiografie. Tony Blair, dacă nu greşesc.

 

Totuşi, daţi să ne oprim puţin şi să definim ce e aia „presă” şi ce e aia „jurnalist”.

Pentru că sunt tot mai convins că ceea ce face Publika-TV nu este jurnalism. Nu este scopul lor nici informarea populaţiei, nici asigurarea unei afaceri de succes din activitatea asta. Pentru că, dacă ar avea drept scop oricare din acestea (sau, în ideal, ambele), nu s-ar comporta cum se comportă.

Dar să le luăm pe rând.

O instituţie media, cu proprietarii ce se ascund după offshore-uri, începe a trece orice limită. Nu de bunul simţ vorbesc – de această limită demult au trecut. Nu vorbesc de utilizarea acestei instituţii în lupta politică. Nu zic nici de minciunile cu care ne-am deprins deja. Până la urmă, am răbdat NIT-ul în perioada comunistă, nu avem de ce da importanţă atât de mare la criticile ce vin de la Publika.

Eu vorbesc de chestii mai serioase. Chestii ce ne privesc pe noi, pe toţi. Să le zicem de „interes naţional”, căci nu cred că am să exagerez.

O să luăm câteva exemple în care un post TV cu acoperire tot mai mare, condus din offshoruri, se manifestă drept implementator, drept o unealtă murdară a cuiva. După mine, sunt doar câteva, grave de tot, apărute în doar ultimele două luni. Pentru că apar zilnic – când mai gogonate, când mai puţin gogonate. Uneori, însă, Publika se ocupă cu chestii pe de-a dreptul periculoase.

 

1. Publika a fost complice la o crimă. Crima de la Pădurea domnească. Din punct de vedere legal, cel ce încearcă să ascundă o crimă fără a o denunţa, este complice. Publika a făcut tot ca să muşamalizeze acest caz grav. Să nu uităm de la ce a început curenta criză politică. De la omorul de la acea vânătoare a început tot, pentru ca în exact două luni să fie demis un Guvern într-un an deosebit de important pentru Moldova.

 

2. Publika a fost piesa centrală în atacul asupra Băncii de Economii (click). Da, băieţi, ne-am uitat, am studiat foarte atent ce şi cum aţi dat – cum, în timp ce Gurău abia intra în conferinţă de presă, voi deja dădeaţi ştiri cu Banca, pregătite în cel mai evident mod, din timp. Cum aţi tirajat declaraţiile unor nimeni, ce nu pot fi luaţi în serios, doar pentru a ridica panica, pentru a băga subiectul pe agendă, pentru a mai scoate tensiunea de pe punctul 1. Aici arhitectul s-a întrecut pe sine însuşi. Aici s-a jucat cu banii oamenilor, punând în pericol întreg sistemul financiar al ţării. Dintr-un moft, un calcul politic, o sete de răzbunare. Pentru că îi este fix în cot de noi toţi.

 

3. Publika a participat activ şi cu plăcere la greţoasele spectacole cu mascaţii CNA. S-a discreditat în continuare prin simpla prezenţă la raidurile regizate, pe care poţi să lipeşti orice, numai nu stickerul „lupta cu corupţia”. Faptul că nimeni, până la urmă, nu va fi condamnat pentru cazurile pe care ni le-a arătat Publika va demonstra că showul a fost făcut de dragul showului şi nu de dragul luptei cu corupţia. Dacă existau prin 2005, probabil veneau şi la raidul CCCEC peste VictoriaBank, pentru a-l prezenta drept “luptă cu corupţia”. Şi încă o doză de venin injectată în opinia publică cu miile de minute de talk showuri cu aceiaşi nimeni prezentaţi în calitate de experţi. Mulţi oameni ce se respectă, deja evită să apară la Publika.

 

4. Deşi nu cel mai grav exemplu din ce a făcut Publika ultimul timp, dar ultima picătură a fost alaltăieri când pe un oarecare portal apare un articol foarte critic în adresa Republicii Moldova. Cel mai critic din ultimii trei ani, probabil. Cu informaţii false, surse anonime citate şi organizaţii ce nu mai există. Ultimii trei ani Moldova are o imagine relativ bună în presa occidentală. Nu putea cineva din Bruxelles să ia şi să scrie aşa ceva din pod, fără să aibă o sursă cu intenţii şi agendă nu neapărat nobile. Aşa se manipulează un vestic naiv. Faptul că acest articol a fost imediat preluat de Publika (şi alte publicaţii din acelaşi grup de companii) şi, chiar după ce autorii şi l-au retras, iar noi am obţinut dezminţire de la sursa citată, ştirea de pe Publika nu a fost ştearsă, îmi demonstrează că cineva din Publika aştepta ca acest articol să apară pentru a-l reposta. Mai ales că se pliază perfect şi cu mesajul pe care aceeaşi Publika îl promovează deja de vreo trei săptămâni – corupţie în Guvern. Articolul dat vine să justifice oarecum showul celor de la CNA. Dezinformare ieftină. Ieftin, josnic, dar eficient. Ca şi cu Banca.

Dar în faza asta mă deranjează altceva. Că această dezinformare a fost preluată şi de presa internaţională. A fost oprit, peste doar câteva ore, valul, dar rezonanţa acestui „fâs” încă o vom resimţi. Iarăşi, un anumit cineva nu dă o para chioară pe imaginea acestei ţări şi nu are limite în instrumentele pe care le aplică. Acest cineva e ok să provoace daune şi mai mari, sunt sigur.

 

Exemple sunt multe, morala – una singură – Publika este condusă de nişte mincinoşi. Faptul că a luat demult locul NIT-ului este de la sine evident. Un post TV de opoziţie este postul ce critică guvernarea şi dă ştiri preponderent rele, despre cât de rău este în ţară. Adică Publika.

 

O să fie cel puţin ridicol acel ce va califica postarea dată drept atentat la libertatea exprimării şi la indepenenţa presei. Pentru că Publika este o urnă de gunoi pe care poţi să o numeşti oricum numai nu instituţie media independentă.

Cu tot respectul faţă de profesia de jurnalist scriu aceste cuvinte. Dar între „jurnalist” şi „jurnalist mercenar” există o mare diferenţă.

Vedem, deci, că tăiatul din cadru şi chestii din astea sunt chiar jocuri de copii (ce mie îmi provoacă decât un râs sarcastic) faţă de adevăratele jocuri periculoase făcute de Publika. Nu cumva este chiar important să ştim cine se ocupă cu asemenea lucruri, cine promovează o asemenea agendă, cine e în stare să dea foc la ţară dacă ar dispune de instrumente suficiente? Gluma-i glumă, dar acest stat mai are şi instituţii care, tare sper, se uită mai atent la ce face Publika.

Repet – acest articol nu este un “atentat la libertatea presei”. Ca şi orice drept şi libertate, şi libertatea presei are limite. Limite de care nouă nu ne place să vorbim pentru a nu fi înţeleşi greşit. Dar ele există. Şi Publika-TV a trecut de aceste limite. Demult.

Orice politician merită criticat la fiecare pas şi lăudat doar atunci când merită. Dar presa este şi o armă periculoasă pentru noi toţi când nimereşte în mâini murdare.

Primind o scrisoare anonimă, este doar logic să o ignorăm, indiferent de informaţia pe care o conţine. Atâta timp cât stă prin companii offshore, Publika este acea scrisoare anonimă pe care nu trebuie să o credem, chiar dacă o citim.

PS: Jurnaliştilor “devotaţi” de la Publika – primul reflex va fi să luaţi acest articol drept un compliment, încurajare că faceţi ceea ce trebuie. De fapt, îmi este indiferent de ceea ce faceţi. Eu mă gândesc la restul oamenilor – la cei mai creduli şi mai uşor de minţit ca mine. Dacă ar fi să recunoaşteţi, măcar pentru voi, măcar în gând, o să admiteţi că pentru ei faceţi ştirile – pentru bieţii naivi.

Terrorism and deception are weapons not of the strong but of the weak.
M. Gandhi.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: