Despre harbuji

Deja de mai mult de un an, dacă nu greşesc, încă din Guvernul trecut, unii ne tot sperie, mă iertaţi de expresie, cu “harbuzul”. Adică cu o alianţă roş-verde. Adică PLDM-PCRM.  “Harbuzul” a fost inventat de Pavlicenco şi preluat în ultimul timp cu intensitate admirabilă de unii membri ai alianţei. În tot acest răstimp PLDM nu a făcut niciun pas convingător spre această alianţă. Mai mult, a negat cu regularitate posibilitatea formării unei asemenea alianţe. “Alianţa din alianţă” nu renunţă şi continuă să promoveze ideea – de parcă ar fi cei mai cointeresaţi în ea şi speră pe ascuns în realizarea acesteia. Probabil matematica internă le spune că în cazul unei asemenea alianţe ar avea de câştigat (ne fakt dar totuşi), ceea ce nu e greu – să creşti puţin de la cele 10% (+/-). Sau, probabil, să tot vorbeşti în fiecare zi despre harbuz constituie în sine un instrument foarte bun pentru a mai ştirbi din imaginea celeilalte jumătăţi a alianţei – PLDM, adică. Sau, probabil, e un răspuns universal la orice iniţiativă din partea PLDM, incomodă celorlalţi: “acest comportament agresiv este doar un pretext pentru crearea disensiunilor în prezenta alianţă şi pregătirea terenului pentru o altă alianţă”.

Totuşi, hai să vorbim din punct de vedere al semioticii. De ce lumea s-ar teme de harbuz (la sensul direct)? Mie îmi plac harbujii. Nu am întâlnit un om căruia să nu-i placă harbujii. Cui nu-i plac harbujii? Păcat că harbujii, proaspeţi, suculenţi şi dulci, nu pot fi găsiţi anul împrejur la piaţă. Mai mult ca atât, harbuzul nu e doar gustos, e şi folositor. La rinichi, la stomac, e dietic, mai ştiu eu ce (vedeţi saituri culinare şi nutriţionale). Iar taică-miu mai are şi o vorbă – de sex şi de harbuji nu te saturi niciodată. Un orice alt simbol ce îmbină aceste două culori, ar fi fost mai bun. De exemplu semaforul, ceapa, orice. Lipsă totală de inventivitate.

De ce lumea (nu comentatorii de pe unimedia, ci lumea reală, multă şi neplătită de nimeni pentru opinia pe care şi-o expune) s-ar lăsa speriată de harbuz? Ce reprezintă harbuzul ca simbol? De ce? La ce sentiment negativ din subconştientul oamenilor apelează acest simbol? Sau poate nici măcar nu asta este scopul?

În cazul (improbabil, după spusele atat a liderilor PCRM cât şi PLDM) unei alianţe roş-verde, eticheta “harbuz” pe ea va fi un plus de imagine. Harbuzul e un erou pozitiv, nu poţi să-l distrugi. Până la comunişti, seсera şi ciocanul erau simboluri ok. Comuniştii au distrus simbolul în 70 ani. Fasciştii au distrus svastica – un simbol pozitiv până la ei – ştim cu toţii prin ce crime. Iar ăştia ne sperie cu harbuzul. Ridicol.

Iar estetul din mine îmi mai zice că şi verde cu roşu nu se prea combină. Blugi albaştri şi tricou roşu? Fain! Tricou galben şi jachetă roşie? Extravagant! Cămaşă verde şi cravată roşie? Nu cred, chiar nu cred… Sau, mai simplu – alegând o cravată, ai o alegere practic infinită de combinaţii de forme şi culori. Nu ai să găseşti, însă, o cravată roşu-verde. Aceste culori se cam contrazic :).